În anul II, după alegerea între judecător/procuror, auditorii de justiție își mută sediul din Institutul Național al Magistraturii la instanțele sau parchetele unde au ales să desfășoare stagiul de practică.
Alegerea mea a fost la Judecătoria Sectorului 2 București, instanță care se află în același sediu cu Tribunalul București.
După un început mai plictisitor, în care am observat cu mare atenție activitatea compartimentelor auxiliare, fiecare dintre noi a fost repartizat pe lângă un judecător. Desfășurăm două activități principale, respectiv asistarea la ședințele de judecată ale judecătorului la care am fost repartizați și redactarea de hotărâri pentru caietul de practică, care urmează să fie parte din evaluarea noastră pentru acest an.
În primul rând, mi-am dat seama cât de grea este activitatea de conducere a ședinței de judecată. Indiferent cât de bine motivezi, indiferent cât de multe cunoștințe de drept ai, vei fi evaluat de către public în primul rând prin modul în care reușești (sau nu) să conduci ședința. Mai mult, am văzut câte probleme poate ridica o audiere de martor, chiar și în dosare simple și cât este de important, dar în egală măsură de dificil, să te faci înțeles unui cetățean obișnuit.
Tot legat de ședință, am realizat de asemenea importanța cunoașterii temeinice a dosarului, mai ales la momentul crucial al discutării probatoriului.
Plăcut surprins am fost de disponibilitatea judecătorilor care, departe de a avea prea mult timp liber, stau și ne explică, dosar cu dosar, încheiere cu încheiere, de ce o anumită măsură a fost luată, de ce nu o altă măsură, ce anume a gândit la un anumit moment, cum a văzut probatoriul într-un dosar și ne iartă, sper eu, excesul de zel și formalismul pe care îl arătăm cu atâta mândrie.
Într-o notă mai critică, am rămas uimit de slaba pregătire a celor mai mulți dintre avocați pe care i-am văzut în ședință. Am lucrat tot anul 4 într-o societate de avocatură și am avut falsa impresie că standardul de calitate pe care l-am văzut acolo este păstrat de către majoritatea avocaților. Probabil de aceea mare mi-a fost uimirea atunci când am văzut că avocații nu au nici o dorință de a sprijini judecătorul să ajungă la o soluție, ci mai mult se gândesc cum să facă să încurce dosarul. Din ce am văzut eu, mulți avocați nu consideră că asigură un serviciu public și că sunt profesioniști chemați la activitatea de înfăptuire a justiției, ci sunt simpli prestatori de servicii contra unor sume de bani.
Comments
Speram sa te intreb cateva lucruri:
1. Redactarea hotararilor este adevarat ca ocupa cel mai mult timp? Cine o face efectiv? (stiu, imi vei spune ca numai judecatorul, dar speram sa-mi dezvalui cum are timp sa scrie atatea pagini bazate pe atatea pagini? In afara de acest proces, si de prezidarea sedintei de judecata, ce alte activitati mai ocupa din timpul judecatorului?
2 Cum ajung un judecator pe penal? Exclusiv pe locuri libere, nu?
3 Cum faci fata pe civil cu lupta cu atatea legi speciale?
4 In termeni de volum de munca si program, imi poti spune te rog cam cum suna o zi tipica din viata unui judecator? Si daca e nevoit uneori sa citeasca dosaresi acasa.
Sper ca nu ti se par puerile intrebarile, dar chiar nu am pe cine sa intreb si imi pari suficient de omenos cat sa-mi dezvalui cateva trade secrets.
Bafta multa in aceasta nobila meserie.
2. Depinde ce e liber.
3. Le citești și încerci să le înțelegi.
4. Nu ai voie să pleci cu dosarele acasă. În principal, programul se împarte între treburile administrative și motivarea hotărârilor. De asemenea, trebuie să îți pregătești ședința și să stai efectiv în ședință.
Reteta este sa nu pierzi timpul si sa fii organizat. De asemenea, o parte din sfarsitul de saptamana o sa trebuiasca sa il petreci invatand.