Schimbarea încadrării juridice după încheierea dezbaterilor. Aplicarea hotărârii Adrian Constantin c. României. I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1372 din 6 aprilie 2011

Schimbarea încadrării juridice de către prima instanţă, după încheierea dezbaterilor, cu încălcarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., şi condamnarea inculpaţilor, ca urmare a schimbării încadrării juridice, pentru un număr mai mare de infracţiuni şi cu încadrări juridice care nu au format obiectul trimiterii în judecată, atrage casarea sentinţei primei instanţe şi a deciziei instanţei de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, întrucât dreptul inculpaţilor de a fi informaţi în mod amănunţit asupra naturii şi cauzei acuzaţiilor aduse împotriva lor şi dreptul de a dispune de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării lor - drepturi consacrate în art. 6 paragraf 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului reflectată în hotărârea din 12 aprilie 2011 în cauza Adrian Constantin împotriva României - au fost încălcate, fiind incidente dispoziţiile art. 197 alin. (1) şi (4) C. proc. pen.

Având în vedere consecinţele pe care le poate avea schimbarea încadrării juridice, legea de procedură penală prevede că în faţa primei instanţe schimbarea nu poate avea loc decât în anumite condiţii a căror îndeplinire constituie o garanţie atât a dreptului la apărare al părţilor şi în primul rând al inculpatului, cât şi a soluţionării corecte a cauzei.

Aceste condiţii sunt prevăzute în art. 334 C. proc. pen. şi se referă, aşa cum s-a arătat, la obligaţia instanţei de a pune în discuţia părţilor noua încadrare, procurorul şi părţile urmând să-şi expună concluziile cu privire la necesitatea şi temeiurile schimbării încadrării juridice, însăşi instanţa fiind datoare să atragă atenţia asupra consecinţelor acestei schimbări şi să explice drepturile inculpatului, şi anume de a cere lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea în raport cu noua încadrare. Nu are relevanţă dacă schimbarea încadrării juridice priveşte o infracţiune mai uşoară sau mai gravă, deoarece în ambele cazuri inculpaţii sunt privaţi de posibilitatea de a formula o apărare în raport cu noua ei încadrare juridică.

Aceste exigenţe procesuale şi procedurale privind garantarea şi asigurarea dreptului la apărare al inculpatului în situaţia schimbării încadrării juridice a faptei corespund şi exigenţelor art. 6 paragraful 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil [„orice acuzat are, în special, dreptul: a) să fie informat în termenul cel mai scurt (...) şi în mod amănunţit asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa şi b) să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale”], exprimate ca atare în cauza Sadak şi alţii contra Turciei  (hotărârea din 17 iulie 2001) şi cu precădere în cauza Adrian Constantin contra României (hotărârea din 12 aprilie 2011), în cuprinsul căreia este statuat că dispoziţiile paragrafului 3 al articolului 6 recunosc dreptul acuzatului de a fi informat nu numai cu privire la fundamentul acuzaţiilor ce i se aduc, adică a faptelor materiale ce îi sunt reţinute în sarcină, dar şi cu privire la încadrarea juridică dată respectivelor fapte, şi aceasta într-o manieră detaliată. Curtea nu contestă dreptul Curţii Supreme de Justiţie de a schimba încadrarea juridică a unor fapte penale cu judecarea cărora a fost legal învestită. Cu toate acestea, Curtea observă că acest drept al instanţei naţionale trebuie însoţit de garanţii procedurale în favoarea inculpatului. Ca atare, după dreptul intern, instanţa care consideră că este necesară o schimbare de încadrare juridică trebuie să pună acest aspect în discuţia părţilor şi să indice inculpatului că este în drept să ceară timp să-şi pregătească apărarea şi să propună probe. Garanţiile procedurale mai sus menţionate sunt aplicabile tuturor reîncadrărilor juridice, indiferent care este elementul infracţional în cauză.

Această încălcare a dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. se regăseşte şi în cazul inculpaţilor C.M., D.F., L.B., E.C., H.Ş. şi G.S., care au fost condamnaţi în aceleaşi condiţii pentru câte 2 infracţiuni separate de trafic de droguri de mare risc şi risc şi, respectiv, câte 2 infracţiuni separate de cumpărare şi deţinere de droguri de mare risc şi risc (în total câte 4 infracţiuni fiecare), deşi prin rechizitoriu au fost trimişi în judecată pentru câte o infracţiune unică continuată de trafic de droguri de mare risc şi, respectiv, o infracţiune unică continuată de cumpărare şi deţinere de droguri în vederea consumului propriu fără drept  (în total câte 2 infracţiuni fiecare).

Având în vedere aceste constatări, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că dreptul inculpaţilor de a fi informaţi în detaliu cu privire la natura şi cauza acuzaţiilor ce le erau aduse şi dreptul lor de a beneficia de suficient timp şi de facilităţile necesare pregătirii apărării lor au fost încălcate, subzistând astfel în cauză nulitatea prevăzută în art. 197 alin. (1) şi (4) C. proc. pen.

Notă

Hotărârea Adrian Constantin c. României, în formă rezumată, poate fi descărcată de aici.

Decizia nr. 1372 din 6 aprilie 2011 a I.C.C.J. - Secţia penală, poate fi consultată aici.  

Se poate observa că față de situația de fapt din Adrian Constantin, în speța de față instanța a agravat răspunderea penală a inculpaților, reținând în locul infracțiunii continuate, concursul de infracțiuni. Prin urmare, dacă există o vătămare a dreptului la apărare, chiar și atunci când noua încadrare este favorabilă inculpatului, cu atât mai mult există o vătămare atunci când noua încadrare este mai severă.

Prin această hotărâre, instanța supremă își schimbă jurisprudența sa constată, stabilită încă din anul 2005, prin decizia nr. 1778 în care statua că „În cazul în care schimbarea încadrării juridice s-a făcut din autorat în complicitate la infracţiune, formă de participaţie mai uşoară, iar inculpatul şi-a făcut toate apărările în raport cu calitatea sa de autor al faptei, noua încadrare  nu-i deschide căi noi de apărare şi, ca atare, încălcarea nu i-a putut cauza nici o vătămare, situaţie în care nepunerea în discuţie a schimbării încadrării nu atrage nulitatea actului.”