Adrian Constantin c. României – Schimbarea încadrării juridice fără punere în discuție

 
Cererea nr. 21175/03, Hotărârea din data de 12 aprilie 2011

Situația de fapt

· Prin rechizitoriul din 24 aprilie 2000 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, reclamantul a fost trimis în judecată pentru abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată. Era acuzat că ar fi transferat suma de 15.000$ către o societate canadiană în baza unui contract încheiat între societatea administrată de către reclamant din România și societatea canadiană, fără ca acest contract să fie definitiv.
· Tribunalul achită inculpatul, sentință menținută în apel
· CSJ casează deciziile anterioare, apreciind că sumele au fost într-adevăr transferate în mod ilegal. În deliberări, Curtea Supremă a apreciat că nu a existat vinovăție sub forma intenției din partea reclamantului, că acesta a făcut numai o interpretare eronată a documentelor trimise de către Fondul Proprietății de Stat. În consecință, a decis să schimbe încadrarea juridică în infracțiunea prevăzută de art. 249 C. Pen. neglijența în serviciu. În consecință, a condamnat reclamantul la 1 an de închisoare cu suspendare și la plata sumei de 15.000$ societății C și a cheltuielilor de judecată de 4 milioane.

Ingerință – Art. 6 CEDO
· Reclamantul apreciază că procedura în fața Curții supreme a fost inechitabilă, având în vedere că schimbarea încadrării juridice în timpul deliberărilor, l-a împiedicat pe reclamant să-și exercite dreptul la apărare.

Procedura echitabilă – Aprecierea Curții
· Curtea amintește că echitatea unei proceduri se apreciază luând în considerare ansamblul procedurii. Dispozițiile paragrafului 3 din art. 6 demonstrează necesitatea de a avea o grijă deosebită în notificarea acuzației persoanei interesate. Actul de acuzare joacă un rol determinat în cadrul urmăririi penale: având în vedere semnificația sa, persoana vizată este oficial informată în scris de temeiul juridic și factual ale faptelor care îi sunt imputate. Art. 6 parag. 3 recunoaște acuzatul dreptul de a fi informat nu numai asupra cauzei acuzației, adică a faptelor materiale care îi sunt imputate și pe care se fundamentează acuzația, ci și a calificării juridice care a fost dată acestor fapte într-o manieră detaliată.
· Importanța acestei dispoziții trebuie să fie apreciată mai ales împreună cu un drept mai general, acela al procesului echitabil care este garantat de către paragraful 1 al art. 6 din Convenție. În materie penală, o informare precisă și completă a acuzațiilor aduse împotriva acuzatului și prin urmare, calificarea juridică pe care jurisdicția ar putea să o rețină împotriva lui, este o condiție esențială a unei proceduri echitabile.
· Dispozițiile art. 6 § 3 a) nu impun o formă particulară privind maniera în care acuzat trebuie să fie notificat cu privire la natura și cauza acuzației adusă împotriva lui. În concluzie, există o legătură între alineatele lit. a și b ale art. 6 § 3 și dreptul de a fi informat despre natura și cauza acuzării care trebuie privite la lumina dreptului acuzatul de a-și pregăti propria apărare.
· Curtea nu înțelege să conteste dreptul pe care Curtea Supremă de Justiție îl avea în temeiul art. 334 C.P.P., de a schimba încadrarea juridică cu care fusese sesizată. Totodată, trebuie observat că acest drept era însoțit de garanții procedurale în favoarea inculpatului.
· Potrivit dreptului intern, tribunalul care apreciază că încadrarea juridică dată faptelor prin actul de trimitere în judecată trebuie să fie schimbată, trebuie să invite părțile din proces să-și prezinte observațiile cu privire la acest subiect și să indice inculpatului faptul că are dreptul să ceară lăsarea la urmă a cauzei sau chiar să ceară acordarea unui termen pentru a-și putea pregăti apărarea.
· În speță însă, numai după ce a intrat în deliberări, deci, după închiderea dezbaterilor, Curtea Supremă a procedat la schimbarea încadrării juridice. Astfel, este evident că era mult prea târziu pentru exercitarea dreptului la apărare.
· Curtea nu poate accepta argumentul Guvernului potrivit căruia schimbarea încadrării juridice realizată de către Curtea Supremă de Justiție ar fi profitat reclamantului. Curtea constată cu privire la acest aspect că decât ca efect al deciziei Curții Supreme reclamantul a fost condamnat pentru prima oară.
· Curtea constată că a fost adusă atingere dreptului reclamantul de a fi informat de o manieră detaliată cu privire la natura, cauza acuzației adusă împotriva lui, cât și a dreptului de a dispune de timpul necesar pentru a-și pregăti apărarea.

Notă

Încă la momentul faptelor exista jurisprudență constată în sensul obligației punerii în discuție a noii încadrări juridice, indiferent dacă noua încadrare este favorabilă sau nu inculpatului.
Cu privire însă la sancțiunea care intervine în cazul nerespectării obligațiilor instanței prevăzute la art. 334 C.P.P., I.C.C.J. a statuat că ar fi incidentă nulitatea relativă: ”încălcarea acestei dispoziţii legale atrage nulitatea actului numai atunci când prin nepunerea în discuţie s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. În cazul în care schimbarea încadrării juridice s-a făcut din autorat în complicitate la infracţiune, formă de participaţie mai uşoară, iar inculpatul şi-a făcut toate apărările în raport cu calitatea sa de autor al faptei, noua încadrare nu-i deschide căi noi de apărare şi, ca atare, încălcarea nu i-a putut cauza nici o vătămare, situaţie în care nepunerea în discuţie a schimbării încadrării nu atrage nulitatea actului.” - I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 1778 din 14 martie 2005.
În lumina cauzei CEDO rezumate mai sus, se pare că instanța europeană nu împărtășește opinia instanței supreme, opinând în sensul unei neregularități care nu este condiționată de o vătămare.

Pe aceeasi tema:
Schimbarea încadrării juridice după încheierea dezbaterilor. Aplicarea hotărârii Adrian Constantin c. României. I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1372 din 6 aprilie 2011