Anul 2011 vine cu o serie de propuneri din partea CSM-ului privind recrutarea magistraților prin Institutul Național al Magistraturii cât și prin concursul celor cu 5 ani vechime într-o profesie juridică.
Prezentarea propunerilor este publică pe site-ul CSM.
În ceea ce privește admiterea în magistratură a celor cu 5 ani vechime în profesiile juridice, sistemul actual este o inconsevență logică continuă. Astfel, un avocat cu 5 ani vechime va fi numit judecător definitv în urma promovării unui concurs și a unui stagiu de pregătire de 6 luni. Și acum, o prezentare succintă a inconsecvențelor acestui sistem:
Modificarea propusă pentru această modalitate de admitere este unificarea modalității de examinare și mai mult, organizarea celor două concursuri concomitent.
Admiterea în magistratură prin Institutul Național al Magistraturii vine cu modificări de substanță în structura concursului de admitere. Se întrevede că examenul de admitere la INM, sesiunea din 2012 va avea următoarea structură:
Prezentarea propunerilor este publică pe site-ul CSM.
În ceea ce privește admiterea în magistratură a celor cu 5 ani vechime în profesiile juridice, sistemul actual este o inconsevență logică continuă. Astfel, un avocat cu 5 ani vechime va fi numit judecător definitv în urma promovării unui concurs și a unui stagiu de pregătire de 6 luni. Și acum, o prezentare succintă a inconsecvențelor acestui sistem:
- Deși a fost introdusă ca o modalitate excepțională de recrutare în magistratură, excepția creată a început să fie mai uzitată decât regula, concursul de admitere pentru cei cu 5 ani vechime fiind organizat de 2 ori pe an iar cel de admitere la INM o singură dată pe an.
- Concursul este de o dificultate redusă în comparație cu cel de admitere la INM, deși este prezumat (simplu, bineînțeles) că cei cu 5 ani vechime au o pregătire mult mai bună decât absolventul fără experiență de la examenul de admitere la INM.
- Deși concursul este mult mai ușor, candidații admiși sunt numiți judecători/procurori definitivi, calitate pe care un auditor de justiție nu o dobândește decât după o sesiune de examene, un examen de absolvire și un examen de capacitate, la 3 ani de la admiterea la INM.
- Câți dintre cei care candidează la acest examen au experiență în instanță? Și dacă au experiență în instanță, renunță pentru că își doresc cu adevărat să devină magistrați sau pentru că nu se descurcă în avocatură?
Modificarea propusă pentru această modalitate de admitere este unificarea modalității de examinare și mai mult, organizarea celor două concursuri concomitent.
Admiterea în magistratură prin Institutul Național al Magistraturii vine cu modificări de substanță în structura concursului de admitere. Se întrevede că examenul de admitere la INM, sesiunea din 2012 va avea următoarea structură:
- Test de verificare a cunoștințelor juridice (cu notă minimă de promovare 5 și pondere de 40% în media finală)
- Test de verificare a raționamentului logic (fără prag minim și pondere de 15% în media finală)
- Testarea psihologică
- Proba scrisă de verificare a cunoștințelor de limbă străină (fără pondere în media finală, doar cu ADMIS/RESPINS)
- Rezolvarea de spețe (pondere 20% în media finală)
- Compunerea unui eseu (pondere 10% în media finală)
- Interviul în fața comisiei de magistrați (pondere 15% în media finală)
- Limba străină este o necesitate. Jurisprudența CEDO și a CJCE este obligatorie în România, așadar cunoașterea limbii engleze sau franceze nu mai poate fi privită ca un moft.
- Rezolvarea unor cazuri practice are șansa să fie cea mai bună modificare, totul însă depinde de cine va face spețele. Dacă vor fi promovate opinii minoritare la un examen național, cu siguranță această probă va aduce nemulțumiri și bineînțeles, multe contestații.
- Eseul face parte din modalitatea de examinare pentru admiterea la facultăți de drept cu prestigiu cât și la unele școli de magistratură din vest. La noi însă va fi văzută probabil ca o probă „subiectivă” (mă întreb ce examinare nu este subiectivă?) și inutilă. Iată, spre exemplificare, o reacție a unui candidat la examenul de admitere la INM „ […] insa nu inteleg de ce veleitatile prozaice ar constitui obiect al examenului, ca doar judecatorii cand motiveaza o hotarare nu recurg la hiperbole de efect sau metafore care sa le innobileze motivatia[…]”. Poate formularea structurată a unei idei ar fi utilă judecătorului? Expunerea argumentelor și modul în care poate să tragă o concluzie ar fi utilă unui judecător?
Comments