Curtea de Apel Iaşi, decizia penală nr. 52 din 27 ianuarie 2009 – Delimitare tentativă la infracțiunea de omor și vătămare corporală gravă

În fapt, toate cele trei instanțe au reținut următoarele:

”În fapt, s-a reţinut că în ziua de 22 iunie 2006, orele 19⁰⁰, inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămată B.V. în faţa unui hotel din municipiul Iaşi, unde erau amândoi cazaţi pentru perioada cât efectuau lucrări de construcţie pe şantierul K., în calitate de angajaţi ai S.C. „E.” S.RL. – Timişoara.

Pe fondul unei stări conflictuale preexistente, inculpatul folosind un corp contondent – o bucată de bordură – a aplicat părţii vătămate mai multe lovituri în zona feţei, părăsind locul incidentului imediat după comiterea faptei. Partea vătămată a fost găsită la locul altercaţiei de doi colegi de serviciu care, văzând starea gravă în care se afla, au transportat-o la Spitalul „Sf. Spiridon” – Iaşi, unde i s-au acordat îngrijiri medicale.

În perioada 22 – 26 iunie 2006, partea vătămată a fost internată la această unitate spitalicească cu diagnosticul: „ochi drept – plagă contuză sclerală juxtalimbică glob parţial eviscerat operat, plagă palpebrală suturată; a necesitat evisceraţie.

Din raportul de expertiză medico-legală întocmit de Institutul de Medicină Legală – Serviciul medico-legal Iaşi, rezultă că leziunile au putut fi produse prin lovire cu un corp contondent, pot data din 22 iunie 2006 şi au necesitat pentru vindecare un număr de 50 – 55 zile îngrijire medicală.”

În drept, instanțele au reținut incidente în cauză prevederile art. 182 alin 2 C. Pen – vătămarea corporală gravă în formă agravată.

În forma publicată, nu se face vorbire de analiza pe care a efecutat-o instanța cu privire la latura subiectivă a infracțiunii. Astfel, nu regăsim decăt o scurtă analiză a formei de vinovăție: „forma de vinovăţie cu care acesta a acţionat este intenţia indirectă prevăzută de art. 19 alin. 1 lit. b) C.pen.; inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale şi cu toate că nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.”

Pedeapsa aplicată inculpatului a fost după cum urmează:

1. Judecătoria Iași – 3 ani cu suspendare condiționată a executării, 385,15 RON daune materiale și 8.000 RON daune morale
2. Tribunalul Iași – 3 ani cu executare, 9.808 RON daune materiale și 8.000 RON daune morale. Obligarea inculpatului la plata unei prestații periodice până la data pensionării părții vătămate
3. Curtea de Apel Iași – 3 ani cu suspendarea condiționată a executării, 9.808 RON daune materiale și 8.000 RON daune morale. Obligarea inculpatului la plata unei prestații periodice până la data pensionării părții vătămate

Delimitare tentativă la infracțiunea de omor și vătămare corporală gravă – Jurisprudență relevantă

În jurisprudența sa constantă, instanța supremă subliniază în mod judicios delimitarea între tentativa la infracțiunea de omor și infracțiunea de loviri sau alte violențe/vătămare corporală/vătămare corporală gravă:

„Lovirea unei persoane cu gâtul tăios al unei sticle, ca urmarea unor plăgi care, după suturare, au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale și care, potrivit actelor medico-legale, nu au pus în primejdie viața victimei constituie tentativă la infracțiunea de omor, iar nu infracțiunea de omor sau alte violențe, deoarece într-o atare situație numai datorită întâmplării rezultatul letal sau periculos pentru viață nu s-a produs. Față de natura obiectului folosit în agresiune, zona corporală vizată și intensitatea loviturii care a produs cele două plăgi nu se poate susține că inculpatul nu a prevăzut posibilitatea producerii decesului victimei, rezultat pe care cel puțin l-a acceptat, și care a fost evitat numai datorită întâmplării.” – ICCJ, secția penală, decizia nr. 3570/2005 (în același sens v. ICCJ sect. pen. dec. nr. 2740/2004, Trib. Suprem sect. pen. dec. nr. 457/1981, C.A.B. secț a II-a pen. dec. nr. 325/A/2007, T.M.B. secț. I pen. dec. nr. 641/2003)

De remarcat este deasemenea o speță din anul 2005 soluționată de aceeași Curte de Apel Iași prin decizia nr. 385/2005, în care se reține:

„[…] lovirea victimei în gât, executând un atac prin suprindere, într-o zonă vitală și fără posibilitatea victimei de a se apăra,  a avut reprezentarea rezultatului faptei sale pe care, chiar dacă nu l-a dorit, l-a acceptat, ceea ce, pe plan subiectiv caracterizează activitatea infracțională ca o tentativă la infracțiunea de omor și nu infracțiunea de lovire.”