Citesc in aceasta perioada un tratat de drept care seamana mai mult cu un studiu asupra naturii umane. Se cheama, in titlul lui original, “ Dei delitti e delle pene” , sau in editia tradusa in franceza “ Des delits et des peines” . Desi scrisa in anul 1764, principiile acolo expuse sunt in totalitate aplicate si in in zilele noastre. Tocmai de aceea, cititorul nu poate decat sa remarce viziunea extraordinara pe care Beccaria o are in legatura cu puterea de a pedepsi, magistratii, procesul si pedepsele penale. Potrivit cu epoca iluminista, fiinta umana este centru problematicii expuse de autor, care propune, intr-un mod pragmatic si poate irealist la acea vreme, solutii pentru oprirea sau limitarea excesului de putere, in orice forma s-ar exprima el. Cateva citate din carte: „ Dans le jugement de toute espece de delit, le juge a un syllogisme ou raisonnement a faire, dont la premier proposition ou majeure, est la loi generale, la mineure exprime l’action conforme ou contraire a l...
„Le législateur impose, l'avocat propose, le juge dispose, le prof expose et l'étudiant compose” François Terré